Ce-am fost și ce-am ajuns

Acest articol a fost mutat aici.

Articolul următor
Lasă un comentariu

54 comentarii

  1. interesant… am să mă bag și eu la chestia asta.. mă bucur că am aflat 🙂

    Răspunde
  2. …frumos şi interesant. Vei ajunge acolo unde vrei şi meriti. Pentru că poti. In cazul meu…e cam devreme, să spun ce-am fost. Poate ce voi deveni, dacă voi deveni. Cât despre prima zi…atat am vorbit despre asta pe blogul meu că nici nu mai am cuvinte noi pentru un alt articol.

    Răspunde
  3. Frumoasa povestea ta. Ai evoluata atat de frumos, ai ganduri atata de profunde…iar eu sunt iremediabil indragostita de stilul tau.
    Ma bucura trecerea la ro si blog nou nout. Te-ai gandit la nume? Imi placea blog de iarna, dar, e drept, m-am cam intrebat ce e cu numele asta…

    Răspunde
    • Mulțumesc mult Dana. Nu m-am gândit încă la nume, într-un fel îmi va fi greu să mă despart de blogul de iarna. Dar nu mi-am imaginat că joaca si gluma vor deveni lucruri serioase și adevărul este că numele ăsta e cam ca nuca în perete acum.
      O să mai aștept un pic cu trecerea. Nu până în ianuarie când e ziua mea, căci mă îndoiesc că cineva îmi va dărui chiar un domeniu. O să mi-l dăruiesc eu de Crăciun. Pentru că atunci am vacanță și deci timp să-mi prind urechile. 🙂

      Răspunde
  4. Mi-a placut primul articol, cu hiperlink-uri, pai era bine de tot pentru un incepator! 🙂

    Răspunde
    • Mulțumesc. Cu partea tehnică nu am stat niciodată chiar rău. 🙂 Am învățat mereu de la Anca câte ceva. 🙂 Încă de pe vremea site-urilor în HTML. Curajul a fost problema. Am avut emoții mai mari decât mi-am imaginat. Chiar dacă era vorba de o joacă. 🙂

      Răspunde
  5. Eu mă bucur enorm că ți-ai făcut blog pentru că așa am ajuns să te cunosc. Și cu cât aflu mai multe, cu atât îmi ești mai dragă. Și mai e un pic și ne bem cafeaua aia. Eu cu sârme, tu fără.. 😉
    Ah, și mai vreau să zic ceva: mi-ar plăcea să fii cât mai vizibilă, să câștigi bannerul ăla sau ce-o fi, dacă asta ajută, pentru că tu faci bine sufletului omului! Și-acum îmi dau seama că eu am uitat ceva, cândva, când am avut ocazia… Mnoh, mai vine ea și n-o ratez!

    Răspunde
    • Cafeaua o bem, asta e clar. Că eu beau cafea la orice oră. 🙂
      N-am scris neapărat pentru banner. Deşi nu mi-ar strica. 🙂 Am scris pentru că mi-a plăcut la nebunie să îmi amintesc şi să răsfoiesc articole vechi.
      Nu ştiu ce ai uitat tu, cândva, probabil ceva fără importantă, că lucrurile importante eu le cam ţin minte.:)

      Răspunde
      • Am înțeles io de ce-ai scris, dar am zis, să se noteze în sfere. 🙂 Cât despre titlu de blog, eu, când mă gândesc la tine, mă gândesc la rațiune și simțire. 😉

        Răspunde
        • Ca la Jane Austen? Nu cred… 🙂 Trebuie să mă gândesc serios însă. Mai ales că s-a întâmplat ca cineva să fie sensibil la dorinţa mea. 🙂

          Răspunde
  6. Ce cîine de rasă am fost şi ce javră maidaneză am ajuns! 😦

    Răspunde
    • Nu o să comentez ce ai scris tu, că prea e în ton cu un subiect la ordinea zilei de care m-am cam săturat.

      Răspunde
      • Din fericire (?) totul e metaforic. Iar vorba asta e veche… Înţelesul însă rămîne.

        Răspunde
        • Dragoş, am înţeles metafora, dar cu atâta patimă se discută încă subiectul câini, că am preferat să o evit.

          Răspunde
          • Propun să excludem cuvîntul din dicţionar, ne-ar linişti conştiinţele şi comportamenul. 🙄

            Primul meu blog a fost pe Yahoo!360°, cred că prin 2006, dacă nu mai devreme. Era complet în engleză, deşi unii de-ai noştri nu se puteau abţine să nu comenteze în română – o română la fel de stîlcită ca şi acum în multe locuri, după atîţia ani. Am cunoscut persoane din lumea întreagă, printre care Crinuţa – prietena Ancăi – ori Sabina şi Mihaela care sînt la loc de cinste la mine pe rămăşiţa de blog, cu fotografiile lor minunate. Am cunoscut-o pe Jocelyn, filipineza minunată şi cu voce de înger care m-a făcut să cred că în lume mai există bine şi frumos; dacă lucrurile ar fi stat cumva altfel, poate acum am fi fost împreună. Mahalo mahal kita, Jo!

            Au fost şi alţii, care între timp s-au lăsat, viaţa reală primînd. Au fost şi bune şi rele. A fost o dezamăgire cruntă care m-a făcut să-mi şterg absolut toate conturile de socializare pe care le aveam la acea vreme. Am rămas aici, cu blogul în română, sperînd să dau un exemplu pozitiv şi să ajut pe cei ce nu ştiu. Am avut şi aici o altă dezamăgire cruntă şi ca atare a dispărut tot. Nu numai creaţia, dar şi dorinţa de a crea. În locul iubirii şi al frumosul s-a instalat vidul, rece şi impersonal. Am devenit invizibil… acel invizibil de care voiam să vă arăt cum să vă feriţi…

            Ce-am fost… şi ce-am ajuns, Sonia… 😦

            Răspunde
            • Dragoş, nu e vorba de a şterge ceva sau de a linişti vreo conştiinţă. Pur şi simplu vreau să ţin departe de un subiect care s-a discutat cu o virulenţă nedemnă de o cauză nobilă. Virulenţă care m-a speriat şi dezamăgit.
              În linii mari ştiu parcursul tău. Şi pentru mine nu eşti invizibil. De aceea blogul tău se află tot în blogroll-ul meu şi tot în readerul pe care îl folosesc. Nu pentru că am uitat să îl şterg. Sper ca într-o zi să primesc o notificare. Aşa sunt eu, sper….

              Răspunde
              • Ar fi nevoie de o minune, iar eu nu mai cred de mult în aşa ceva.
                „Ce e val, ca valul trece”…

          • ERATĂ:
            […]În locul iubirii şi al frumosului s-a instalat […]

            Răspunde
  7. Iuliana

     /  18 septembrie 2013

    Frumos si nostalgic articol. Si la mine a fost tot cam asa: „imi fac blog” si intr-o ora era gata 🙂 Ca si tine, cititoare de bloguri eram demult. Aveam o bloggerita preferata si m-am uitat sa vad pe ce platforma (nu stiam ca-i zice asa la vremea aia) este blogul ei. Era pe Blogger…si uite-asa am ajuns si eu pe blogger pe Blogger 🙂 Peste o luna fac un an si sper sa reusesc sa-i fac cadou domeniul. Iar in vacanta de iarna, cand vine copilul acasa sa ma poata ajuta, sa il trec cu totul pe .ro 🙂

    Răspunde
    • Deci blogul tău e un pic mai bătrân decât al meu. 🙂 Tot pe copil mă bazez şi eu cu mutatul. Sunt lucruri pe care nu le ştiu şi nici nu am de gând să le învâţ. 🙂

      Răspunde
  8. Mi-a placut povestea blogului tau si mi-a placut ca l-ai numit „jucarie” …Asa este , o jucarie pentru oameni mari deoarece te poate deconecta sau reconecta, cum consideri…

    Răspunde
  9. Stimata doamna,
    Incep ceremoios (desi nu e stilul meu, ma stii, sunt de la peluza) pentru ca randurile tale mi-au dovedit ca esti o doamna.
    Si merg tot pe stilul ceremonios cand iti spun ca as fi teribil de incantat sa imi faci onoarea sa fiu eu cel care iti ofera de ziua ta domeniul propriu 🙂
    Multumesc mult pentru o postare care m-a energizat teribil!

    Răspunde
    • Stimate domn,
      Nici stilul meu nu este unul ceremonios.
      Pentru o clipă am crezut că mi s-a stricat blogul. Sau că toţi spammerii s-au repezit în acelaşi timp la mine. 🙂 Prea era un trafic nefiresc. 🙂 Noroc cu Anca care m-a informat că m-ai menţionat într-un tweet. Îţi mulţumesc!
      Despre domeniu nici măcar nu ştiu ce să zic. Lasă-mă să-mi revin şi să mi se întoarcă toate cuvintele acasă. Şi doar apoi ţi-oi putea spune ce se cuvine. Cât despre energie… de multe ori m-am servit şi eu de pe blogul tău cu câte o porţie. Deci suntem chit! 🙂

      Răspunde
  10. Ce ma bucur ca ai scris! Si tin pumnii. PS: si la mine a inceput ca o joaca; imediat fac 6 ani de cand ma joc asa.

    Răspunde
    • Mulţumesc mult Tiţa. Cred că ştii că blogul tău este unul dintre cele mai vechi bloguri pe care le citesc. Iar faptul că te-am cunoscut este una din întâmplările pe care le preţuiesc foarte mult.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: